1. condiții specifice în raport de care se evaluează îndeplinirea unei cerințe de performanță. Criteriile de performanță pentru rezistența la foc sunt simbolizate astfel:
R - capacitate portantă (aptitudinea elementului de construcție să reziste la o expunere la foc sub acțiuni mecanice specificate, pe o față sau pe mai multe fețe, pe timpul normat, sub acțiuni mecanice specificate, fără pierderea stabilității structurale);
E - etanșeitate la foc (capacitatea unui element de construcție cu funcție de separare, de a rezista la expunere la foc pe o față, fără transmiterea focului la fața neexpusă ca rezultat al trecerii flăcărilor sau a gazelor fierbinți și care pot provoca aprinderea feței neexpuse sau a oricărui material situat adiacent acestei suprafețe);
I - izolare termică la foc (capacitatea elementului de construcție de a rezista la expunere la foc numai pe o față, fără propagarea focului ca rezultat al transferului important de căldură de la fața expusă la fața neexpusă. Propagarea trebuie limitată, astfel încât, nici suprafața neexpusă, nici orice material din imediata vecinătate a acelei suprafețe, să nu se aprindă. De asemenea, elementul trebuie să asigure o barieră împotriva căldurii, suficientă pentru a proteja persoanele din apropierea sa. În cazul în care un element de construcție a fost evaluat pentru diferite niveluri de performanță termică corespunzătoare cu diverse suprafețe distincte, clasificarea elementului ca ansamblu trebuie dată pe baza timpului cel mai scurt pentru care sunt îndeplinite criteriile de creștere a temperaturii maxime sau medii pe oricare din suprafețele distincte.);
Note (în conformitate cu SR EN 13501-2):
Izolarea termică a elementelor cu excepția ușilor, obloanelor și ansamblurilor de închidere sisteme de conveiere
Pentru toate elementele având funcție de separare cu excepția ușilor și obloanelor, nivelul de performanță folosit pentru a defini izolarea termică trebuie să fie creșterea temperaturii medii pe fața neexpusă limitată la 140oC peste temperatura medie inițială, cu creșterea temperaturii maxime în orice punct limitată la 180oC peste temperatura medie inițială.
În cazul elementelor cu suprafețe mici (precum etanșări de rost) conceptul de creștere a temperaturii medii este irelevant și izolarea termică trebuie evaluată numai pe baza temperaturii maxime.
Neîndeplinirea oricărui criteriu de capacitate portantă sau de etanșeitate la foc trebuie să însemne, de asemenea, și neîndeplinirea criteriului de izolare termică, indiferent dacă au fost depășite sau nu limitele de temperatură ale izolării termice specifice.
Izolarea termică a ușilor și obloanelor
În cazul specific al ușilor și obloanelor, trebuie utilizată una dintre cele două opțiuni pentru criteriul de izolare termică:
- Izolare termică I1
Creșterea temperaturii medii pe fața neexpusă a canatului ușii nu trebuie să depășească 140oC peste temperatura medie inițială, cu creșterea temperaturii maxime în orice punct al canatului ușii limitată la 180oC. Nu trebuie efectuate măsurători de temperatură pe canatul ușii la mai puțin de 25 mm de limita părții vizibile a canatului ușii. Creșterea temperaturii în orice punct pe cadru nu trebuie să depășească 180oC, măsurată la 100 mm de marginea vizibilă (pe fața neexpusă) a canatului ușii, în cazul în care cadrul este mai lat de 100 mm, altfel trebuie măsurată amplasând centrul discului la 20 mm de joncțiunea dintre cadrul ușii și construcția suport.
- Izolare termică I2
Creșterea temperaturii medii pe fața neexpusă a canatului ușii nu trebuie să depășească 140oC peste temperatura medie inițială, cu creșterea temperaturii maxime în orice punct al canatului ușii limitată la 180oC. Nu trebuie efectuate măsurători de temperatură pe canatul ușii la mai puțin de 100 mm de limita părții vizibile a canatului ușii. Creșterea temperaturii în orice punct pe cadru nu trebuie să depășească 360oC, măsurată la 100 mm de marginea vizibilă (pe fața neexpusă) a canatului ușii, în cazul în care cadrul este mai lat de 100 mm, în caz contrar trebuie măsurată la limita de separație cadru/construcție suport.
Clasificarea izolării termice trebuie specificată prin utilizarea sufixelor 1 și 2 care corespund, respectiv, celor două definiții de mai sus (de exemplu I1). Aceste sufixe trebuie utilizate numai pentru uși și obloane rezistente la foc și închideri pentru sisteme de conveiere, însă nu pentru oricare alt element cu o clasificare I.
Neîndeplinirea criteriului de etanșeitate la foc trebuie să însemne de asemenea și neîndeplinirea criteriului de izolare termică, indiferent dacă au fost depășite sau nu limitele de temperatură ale izolării termice specifice.
Izolarea termică a ansamblurilor de închidere sisteme de conveiere
În cazul specific al ansamblurilor de închidere sisteme de conveiere, trebuie utilizată una dintre cele trei opțiuni ale criteriului de izolare termică:
Izolare termică I1
Creșterea temperaturii medii pe fața neexpusă a canatului închiderii nu trebuie să depășească 140oC, peste temperatura medie inițială, cu creșterea temperaturii maxime în orice punct al canatului închiderii limitată la 180oC. Nu trebuie efectuate măsurători de temperatură pe canatul închiderii la mai puțin de 25 mm de limita părții vizibile a canatului închiderii. Creșterea temperaturii în orice punct pe cadru/ghidaj nu trebuie să depășească 180oC, măsurată la 100 mm de marginea vizibilă (pe fața neexpusă) a canatului închiderii, în cazul în care cadrul/ghidajul este mai lat de 100 mm, altfel trebuie măsurată la limita de separație cadru/construcție suport.
Izolare termică I2
Creșterea temperaturii medii pe fața neexpusă a canatului închiderii nu trebuie să depășească 140oC peste temperatura medie inițială, cu creșterea temperaturii maxime în orice punct al canatului închiderii limitată la 180oC. Nu trebuie efectuate măsurători de temperatură pe canatul ușii la mai puțin de 100 mm de limita părții vizibile a canatului închiderii. Creșterea temperaturii în orice punct pe cadru/ghidaj nu trebuie să depășească 360oC, măsurată la 100 mm de marginea vizibilă (pe fața neexpusă) a canatului închiderii, în cazul în care cadrul este mai lat de 100 mm, altfel trebuie măsurată la limita de separație cadru/construcție suport.
Izolare termică I
În acele cazuri în care epruveta are o configurație tip țeavă sau o conductă fără nici o evaluare a închiderii pentru sistemul conveier, nu este posibilă o clasificare I1 sau I2. În acest caz trebuie utilizată o clasificare I.
Atunci când o epruvetă încorporează o închidere pentru un sistem conveier împreună cu o trecere și componentele sale de trecere, aceasta trebuie să aibă drept rezultat o clasificare I alocată componentei de trecere sau etanșării pătrunderii. Ansamblul complet închidere și sistem de transport, trebuie clasificat totuși folosind indicele corespunzător pentru I1 sau I2 pentru a distinge între două posibile căi de evaluare a închiderii pentru sistemul de transport.
Neîndeplinirea oricărui criteriu de etanșeitate la foc trebuie să însemne, de asemenea, și neîndeplinirea criteriului de izolare termică, indiferent dacă au fost depășite sau nu limitele de temperatură ale izolării termice specifice.
Clasificări specifice
Uși și obloane rezistente la foc
În cazul specific al ușilor și obloanelor, pentru criteriul de izolare termică sunt definite două criterii diferite. De aceea clasificarea trebuie făcută în mod specific prin utilizarea unuia din sufixele 1 sau 2, pentru a indica subclasa.
Atunci când rezultatele încercării și rezultatele aplicării extinse conduc la o diferență în timpul de neîndeplinire pentru I1 și I2, elementul poate avea mai mult decât o clasificare. De exemplu, o ușă care nu îndeplinește primul criteriu de izolare termică după 50 min și al doilea criteriu după 70 min (E nefiind îndeplinit după 95 min) trebuie clasificat EI1 45/ EI2 60/ E 90.
Atunci când diferența de performanță nu conduce la o diferență de clasificare, elementul trebuie clasificat cu sufixul cerinței celei mai severe. Sufixul 1 indică aici că ușa îndeplinește de asemenea cel de al doilea criteriu de izolare termică. De exemplu, o ușă care nu îndeplinește primul criteriu de izolare după 50 min și pe cel de al doilea după 55 min (E nefiind îndeplinit după 70 min) trebuie clasificat EI1 45/E 60.
Închideri de trecere pentru sisteme de conveiere
În cazul specific al ansamblurilor de închidere sisteme conveiere, pentru criteriul de izolare termică sunt definite trei niveluri diferite. De aceea clasificarea trebuie făcută specific prin utilizarea unuia din sufixele 1 sau 2, după caz, pentru a indica orice subclasă. De exemplu ansamblul complet de închidere sisteme conveiere, trebuie să aibă una sau mai multe din următoarele clasificări pentru diferite epruvete: EI1 45, EI2 60, EI 90, E 120. De asemenea, trebuie aplicate principiile clasificării etanșeității la foc date la ansamblurile de închidere sisteme conveiere.
W - radiație termică (capacitatea unui element de construcție de a rezista la expunerea la foc numai pe o față, astfel încât să reducă posibilitatea propagării focului ca rezultat al radiației de căldură fie prin element, fie de la fața neexpusă la foc la materialele situate adiacent acestei suprafețe/ la materialele adiacente);
M - acțiune mecanică (capacitatea unui element de construcție de a rezista la impactul generat de afectarea structurală a unui alt element de construcție expus la foc fără ca performanțele R, E și/sau I să fie compromise);
C - autoînchidere este capacitatea unui element de protecție (ușă, fereastră deschisă, oblon etc. precum și a elementelului de închidere pentru sisteme de conveiere deschise), de a se închide complet în rama sa (în cadrul său) și de a acționa orice dispozitiv de zăvorâre fără intervenție umană, prin energia acumulată sau prin redarea energiei acumulate în cazul întreruperii alimentării cu energie. Indicele atașat literei „C” reprezintă clasa de autoînchidere/închidere automată și se precizează în documentația tehnică de proiectare în conformitate cu Tabelul 1;
S - etanșeitate la fum (capacitatea unui element de construcție de a reduce sau elimina trecerea gazelor sau a fumului de pe o parte, pe cealaltă parte a sa). Sa ia în considerare etanșeitatea la fum numai la temperatura ambiantă, iar S200 ia în considerare etanșeitatea la fum atât la temperatura ambiantă cât și la cea de 200ºC. În cazul tubulaturii de evacuare a fumului, „S” indică un debit de trecere mai mic de 5 m3/(h·m2).
Notă (în conformitate cu SR EN 13501-2): Pentru elemente rezistente la foc trebuie adăugat S la clasificarea de rezistență la foc (de exemplu EI2 60-S200). Atunci când nu este relevantă clasificarea de rezistență la foc, elementul trebuie clasificat pur și simplu S. Clasificarea S trebuie determinată în condiții de temperatură ambiantă Sa și/sau temperatură medie S200 în funcție de clasificarea preconizată.
Sunt definite următoarele niveluri de performanță:
- etanșeitate la fum S200 când viteza maximă de scurgere măsurată atât la temperatura ambiantă cât și la 200oC și până la o presiune de 50 Pa nu depășește 20 m3/h pentru o ușă simplă (cu o singură parte/canat) sau 30 m3/h pentru o ușă dublă (cu două părți/canaturi);
- etanșeitate la fum Sa când viteza maximă de scurgere măsurată numai la temperatura ambiantă și până la o presiune de 25 Pa nu depășește 3 m3/h pe metru din lungimea golului dintre componentele fixe și mobile ale setului de ușă (de exemplu între foaia și cadrul ușii), excluzând pierderea la prag.
Notă: Atunci când în cerințele normate pentru elemente de construcție rezistente la foc este adăugat S200 la clasificarea de rezistență la foc (de exemplu EI2 60-S200) și acest element de construcție (de exemplu ușă) se află dispus între două spații presurizate diferențial (de exemplu între un degajament protejat și o încăpere tampon ventilată în suprapresiune) se poate folosi etanșeitatea la fum Sa, respectiv EI2 60-Sa în loc de EI2 60-S200).
P sau PH (continuitate în alimentarea cu energie electrică și/sau transmisie de semnal pe durata incendiului);
G - rezistența la foc de funingine (capacitatea coșului și a produselor pentru coșuri cum ar fi hornuri și racorduri, de a rezista la foc de funingine; include aspecte de etanșeitate la fum și de izolare termică; clasificarea G trebuie însoțită de indicarea distanței necesare față de produse cu clasă de reacție la foc diferită de A1 în condiții de exploatare normală);
K - capacitatea de protecție la foc (capacitatea unei acoperiri de perete sau plafon de a asigura pentru materialul de sub acoperire, protecție la aprindere, carbonizare sau altă deteriorare, pentru o durată de timp specificată; acoperirile sunt părțile exterioare ale elementelor de construcții precum pereți, pardoseli și acoperișuri.);
r - dacă este determinată performanța față de curba de expunere la un atac termic de 500°C (expunere la temperatură redusă) în locul expunerii standardizate temperatură /timp, clasificarea elementului trebuie astfel identificată, de exemplu RE 30-r;
DH - durata de stabilitate la curba standard temperatură - timp
