1. clădire civilă (publică) supraterană la care cota superioară a stratului de uzură al pardoselii ultimului nivel folosibil este situată la înălțimea de 45 m sau mai mult față de cota nivelului de referință. Clădirile foarte înalte trebuie să permită accesul autospecialelor serviciilor pentru situații de urgență integral pe minimum două (2) laturi alăturate și totodată, cel puțin pe 50% din perimetrul pereților exteriori. Sunt considerate foarte înalte, clădirile de locuit la care pardoseala ultimului nivel locuibil este situată la înălțimea de peste 50 m față de cota nivelului de referință (conform definiție). Stabilirea înălțimii clădirilor la care acoperișul terasă este amenajat pentru diverse funcțiuni cum ar fi parcaje, comerț etc., se face ținând cont de cota de călcare a terasei circulabile în raport cu nivelul de referință.
Nu sunt considerate clădiri foarte înalte:
a. construcțiile pentru producție și/sau depozitare;
b. clădirile civile (indiferent de destinație), la care deasupra nivelului limită normat se află un singur nivel construit ce ocupă maximum 50% din aria construită a nivelului inferior acestuia și cuprinde numai spații tehnice aferente clădirii (încăperi pentru ascensoare, centrale termice, centrale de ventilare etc.), circulații funcționale și de evacuare (holuri, coridoare, încăperi tampon ventilate în suprapresiune etc.) sau spații anexă (spălătorii, călcătorii, uscătorii etc.), făra prezență permanentă de persoane.
