1. Element de construcție orizontal sau înclinat care închide construcția la partea superioară, peste ultimul nivel construit, obligatoriu prevăzut cu capacitate portantă R (aptitudinea acestuia de a rezista la o expunere la foc, pe o față sau pe mai multe fețe, pe timpul normat, sub acțiuni mecanice specificate, fără pierderea stabilității structurale). Se consideră că îndeplinește această prevedere orice acoperiș cu structura din beton armat sau precomprimat, cu panta mai mică sau egală de 10° precum performanțele privind clasa de reacție la foc și cele de rezistența la foc (în funcție de încadrare în nivel de stabilitate la incendiu).
2. Acoperișul terasă amenajat pentru diverse funcțiuni cum ar fi parcaje, comerț etc., trebuie să respecte cerințele de proiectare specifice funcțiunii amenajate precum și tipului de clădire.
