ORDINUL no2

Conferința Națională a O.A.R.

Conferința națională a OAR s-a desfășurat pe parcursul a două zile- 21-22 iunie 2002 - în Auditoriumul "Horia Bernea" al Muzeului Țăranului Român din București. Cu această ocazie OAR a organizat o expoziție de lucrări de arhitectură în incinta muzeului. Au avut loc dezbateri pe marginea documentelor prezentate de filiale și alegeri pentru următorii patru ani. Președinte al OAR este în continuare dl. arh. Șerban Sturdza din partea filialei Timiș. Bucureștiul are un număr important de reprezentanți în noile foruri.
Un moment de mare interes în cadrul Sesiunii de deschidere a Conferinței l-a constituit prezența Premierului Adrian Năstase și cuvîntul adresat participanților din partea Guvernului României. Primul-ministru a exprimat speranța că arhitecții se pot implica prin activitatea lor la îmbunătățirea imaginii orașelor și la coerența spațială a unor cartiere urbane - două aspecte pe care le-a comentat în termeni critici, la adresa Bucureștiului - și a făcut o trecere în revistă a unor programe edilitare susținute de Guvern - locuințele cu credit ipotecar, săli de sport, noul sediu al Guvernului, reabilitarea structurilor părăsite după 1989 în București.

Președintele OAR a adresat șefului Executivului două solicitări care privesc interesele imediate ale OAR, cu rugămintea sprijinului Guvernului: acordarea de sedii ale OAR și filialelor teritoriale în centrele orașelor de reședință, cu precădere în clădiri de patrimoniu, reprezentative pentru comunitate și susținerea programului stabilit de către OAR privind participarea României la Congresul Uniunii Internaționale a Arhitecților de la Berlin, din iulie acest an. Mesajului pozitiv al premierului față de aceste propuneri i-a urmat deschiderea oficială a expoziției de arhitectură.

Sesiunea de deschidere a Conferinței a continuat cu mesajul adresat din partea MLPTL de către secretarul de stat arh. Ileana Tureanu, care a ținut să prezinte plenului cum este privită la nivelul ministerului problematica profesiei de arhitect, prioritățile legislative ale domeniului, printre care și modificarea și completarea Legii nr. 184/2001, proiectele unor investiții publice (locuințe și săli de sport). Secretarul de stat a adresat colegilor arhitecți prezenți apelul la implicare în problematica complexă a arhitecturii și urbanismului dincolo de activitatea curentă, la planșeta de proiectare.

Consiliul Concurenței - Comunicat de presă

Consiliul Concurenței a sesizat atît Guvernul cît și Ministerul Justiției cu privire la prevederile anticoncurențiale din legislația ce reglementează profesiile liberale (avocați, notari, contabili, medici veterinari, cartografi, arhitecți etc.) solicitînd inițierea unor măsuri menite să elimine aceste prevederi.

Prevederile Legii 184/2001 potrivit cărora:
- unul dintre drepturile arhitectului este acela de a beneficia, pentru serviciile prestate în relațiile contractuale ce se stabilesc cu clientul, de un onorariu negociat în mod liber cu acesta, onorariu al cărui nivel minim se stabilește de Ordinul Arhitectilor din România, cu avizul MLPTL și al MCC, practicarea unor onorarii sub nivelul minim stabilit fiind interzisă (art. 16 c);
- Conferința Națională a Ordinului Arhitecților din România este aceea care aprobă onorariile minime (art. 25 i)
sînt contrare legislației în domeniul concurenței, prin stabilirea onorariilor minime încălcîndu-se principiul liberei concurențe. Principiul formării prețurilor produselor și serviciilor în mod liber, pe baza cererii și ofertei, este prevăzut în mod expres de art. 4 alin. (1) din Legea Concurenței nr.21/1996. Argumentul cel mai puternic este acela că practicienii profesiilor liberale desfășoară o activitate economică, aceștia fiind prestatori de servicii, oferindu-și cunoștințele și serviciile în schimbul unei plăți, numită onorariu sau tarif.

Existența unor onorarii minime nu este de natură a asigura un cadru corespunzător exercitării profesiei de arhitect, în interesul beneficiarilor. Practicarea corespunzătoare a acestei profesii ține de priceperea, profesionalismul și nivelul cunoștințelor celor ce exercită această profesie și nu de existența unor limite minime ale onorariilor solicitate. De altfel reputația se cîștigă prin calitatea serviciilor prestate, nu prin tarife minime. Dimpotrivă, existența unor limite a acestor onorarii este de natură să restrîngă sau să împiedice numeroase categorii sociale cu venituri modeste să apeleze la aceste servicii. Pe de altă parte, aceste limite minime constituie și o barieră la intrarea în profesie, împiedicînd potențialii prestatori de sevicii de această natură să-și înceapă activitatea pe cont propriu, prin aceea că le este interzis să coboare tarifele sub cele minimale, în vederea cîștigării clientelei, cerință fundamentală pentru desfășurarea oricărei activități economice.

Avînd în vedere cele menționate, Consiliul Concurenței a solicitat Ministerului Justiției să intervină în sensul modificării Legii nr. 184/2001 prin eliminarea prevederilor ce contravin Legii concurenței nr.21/1996.

Ca răspuns la acest comunicat vă prezentăm pasaje din interviul acordat de dl. Președinte Viorel Hurduc ziarului Bursa

"Breasla arhitecților face parte din sectorul creației și cercetării, nu al serviciilor"

Domnule președinte, Legea 184 stabilește că arhitecții au dreptul de a beneficia de un onorariu al cărui nivel minim se stabilește de OAR. Prevederea a stîrnit discuții și chiar o intenție de amendarea a legii din partea Consiliului Concurenței. Cum comentați acest demers?
Demersul pare justificat deoarece acesta apără cu precădere interesele consumatorului, în cazul nostru, al beneficiarului. Noi credem totuși că este un amendament artificial, făcut fără ca autorii acestuia să realizeze o analiză aprofundata a actului de proiectare. Din păcate, reprezentanții CC au plecat de la ideea că proiectarea de arhitectură și chiar și ingineria fac parte din domeniul serviciilor, nu din cel al cercetării. Este vorba de un viciu legislativ, de o încadrare greșită. Dacă arhitectura și ingineria s-ar ocupa doar cu reparații asupra clădirilor atunci am putea fi catalogați la un loc cu frizerii, tinichigii etc.Dacă este ceva de modificat la Legea 184 aceasta va fi o definire exactă a profesiei, mai precis, a instituției de proiectare sub responsabilitatea dreptului de semnătură declanșată pentru realizarea proiectării unei investiții, care să reflecte faptul că, deși operăm în domeniul serviciilor, facem parte din sectorul creației și cercetării.

Nu credeți că stabilirea unor onorarii minime va avea un efect prohibitiv pentru cei cu venituri modeste?
Prin avizele MLPTL precum și prin cel al MCC anumite programe de arhitectură au fost clasate ca fiind cu caracter social. Pentru acestea, tarifele sînt foarte coborîte, de la 25% pînă la 60% din valoarea unui onorariu minim. Nu se poate face act de creație, cercetare și producție decît remunerat. Mai ales că arhitectul are o responsabilitate enormă pentru ceea ce face, purtînd răspunderea pentru o clădire pe durata existenței acesteia. Pe de altă parte, onorariile minime reprezintă o recunoaștere a valorii și o remunerare a capacității arhitecților și inginerilor, singurii pregătiți pentru a construi case. Dacă ar fi să armonizăm legislația românească cu cea europeană am observa ușor cît de mici sînt onorariile românești față de cele practicate în UE. În țările membre UE ele sînt de trei-patru ori mai mari față de cele stabilite de OAR. În fapt, onorariul proiectantului reprezintă acolo circa 10 pînă la 18% din devizul lucrării în vreme ce în România OAR a stabilit niște onorarii care sînt 2-7% din deviz. O altă latură a onorariilor este cea a obligativității unui act de proiectare de cea mai bună calitate, creativ, tehnic și cu discernămînt. Dacă vom continua să promovăm tarife sociale și să reducem prețurile practicate de birourile de proiectare la un nivel derizoriu, vom umple țara de construcții fără valoare.

Consiliul Concurenței susține că OAR nu a creat un cadru corespunzător exercitării profesiei de arhitect în interesul beneficiarilor și că practicarea acestei meserii ține de priceperea acestora, nu de existența unor onorarii minime.
Onorariul minim reprezintă un corespondent financiar al unui act de creație elaborat pe baza unui contract. Onorariul perceput de arhitect este unul minim și reprezintă remunerarea efortului creativ în spatele căruia se află antrenată o bază materială mijloace costisitoare de realizare a unui proiect și multă știință, spirit creativ, inteligență, a unui grup de profesioniști. Peste acest nivel începe diferențierea între arhitecți exprimată pein tarife diferite. Dacă un investitor vrea să comande un proiect de calitate, în domeniul hotelier de exemplu, evident că se va adresa în primul rînd unui colectiv specializat în astfel de lucrări iar onorariul va fi corespunzător capacității și experienței acelui colectiv. Nu în ultimul rînd, prin stabilirea și respectarea onorariilor minime, are loc o recunoaștere a statutului arhitectului în societate. În prezent, majoritatea absolvenților de arhitectură se gîndesc cum să plece din țară. Cauzele sînt atît de natură pecuniară cît și profesionale. Dacă vrem să ținem oamenii în țară trebuie să le acordăm condiții dacă nu egale, măcar apropiate celor din occident.

MODIFICAREA LEGII 184/2001 ȘI DIRECTIVA EUROPEANA 85/384/CEE - arh. Dan Marin

Libera circulație a persoanelor, serviciilor și capitalului - obiective cuprinse în Tratatul de la Roma - constituie unul din obiectivele majore ale Uniunii Europene. Conform acestui articol, cetățenii statelor membre vor putea exercita o profesie într-un stat membru, altul decît cel în care și-au dobîndit calificarile profesionale.
Practicarea unei profesii reglementate, cum este arhitectura în majoritatea statelor europene, necesită o calificare profesională obținută prin sistemul de educație național, diferit de la o țară la alta.

Recunoașterea reciprocă a calificărilor profesionale este mecanismul care face posibilă libera circulație a persoanelor și libera furnizare a serviciilor pe teritoriul satelor membre ale Uniunii Europene.

În acest context a fost elaborată o directivă sectorială în domeniul arhitecturii (85/384/CEE) cu privire la recunoașterea reciprocă a diplomelor și alte dovezi de calificare în domeniul arhitecturii inclusiv măsuri de facilitare a exercitarii efective a drepturilor de stabilire și libertatea furnizarii serviciilor.
În conformitate cu Planul național de aderare a Romaniei la UE, M.L.P.T.L. are responsabilitatea armonizarii Legii 184/2001 cu cerințele Directivei. În consecință, M.L.T.P.L. a organizat o comisie mixtă cuprinzînd reprezentanți ai M.L.P.T.L. - M.C.C. - M.E.C. - A.P.U.R. - U.A.U.I.M. - O.A.R.
Rolul comisiei este de a pregati măsurile necesare în plan educațional, administrativ și legislativ și de a face propuneri de modificare a Legii 184/2001 în acord cu cerințele Directivei. Aceste propuneri trebuiesc finalizate și înaintate Parlamentului pîna la sfarșitul anului 2002, urmînd ca ele să fie discutate și adoptate în 2003 și să intre în vigoare în 2004. Din acel moment, arhitecții străini, cetățeni ai statelor membre ale Uniunii Europene, purtători ai titlului de arhitect obținut în condițiile stipulate de Directivă, se vor putea înscrie în Tabloul Național al Arhitecților și își vor putea exercita profesia și pe teritoriul României. Dincolo de acest scenariu foarte clar și care trebuie urmat de către toate țările candidate, apar două probleme:

Echivalarea studiilor și atestarea profesională.

Directiva, emisă în urmă cu 17 ani, prevede la art. 4 o durată a studiilor de specialitate de minimum 4 ani. Pe de alta parte, Carta privind formarea arhitecților, elaborată în 1996 de U.N.E.S.C.O. și U.I.A., prevede, mai aproape de realitatea de astăzi a profesiunii, o durată a studiilor de minimum 5 ani. Rămîne ca, prin sistemul de recunoaștere a calificării academice, cele două reglementări să fie compatibilizate.

În ceea ce privește atestarea profesională, procedura prevazută de Legea 184/2001 pentru acordarea dreptului de semnătură include efectuarea unui stagiu de 2 ani și susținerea unui examen de legislație. Conform art.23 al Directivei, într-un stat membru unde stagiul este obligatoriu, se poate accepta, pentru arhitecții din alte state membre, un certificat din statul de origine dovedind o experiența practică echivalentă cu durata stagiului, în cazul în speță de minimum 2 ani. În privința examenului de legislație, întrucît Directiva nu este relevantă, urmează a se stabili în sedintele urmatoare ale comisiei ce solutie - justificată profesional și întemeiată juridic - se va adopta.

Asimetria aplicarii Directivei

Modificările din lege vor intra în vigoare în 2004. Începînd cu acel moment, arhitecții din țările membre ale UE vor avea automat drept de liberă practică și pe teritoriul Romaniei în timp ce arhitectii români vor trebui să aștepte pînă la data intrării României în Uniunea Europeana - probabil 2007 - pentru a se bucura de același drept în spațiul comunitar.
Consecintele aplicarii Directivei nu sunt simetrice pentru că ea se adreseaza, conform art.32, doar statelor membre. România, fiind doar un stat candidat, nu poate beneficia de prevederile ei deși, în vederea aderării, o aplică în propria sa legislație. Adoptarea fără reciprocitate a Directivelor europene este o exigență a negociatorilor europeni, acceptata de interlocutorii români. Consemnata ca atare în documentele de poziție aferente capitolului respectiv de negociere, ea nu îi privește doar pe arhitecți, ci și alte profesii libere, precum cea de avocat, medic și asistent medical.
Propunerea pe care am facut-o, aceea de a modifica legea, dar de a aplica efectiv aceste modificari în momentul aderării României a fost respinsa de juristii din comisie în baza argumentului menționat mai sus, acela al poziției adoptate de oficialii Uniunii Europeane. La întîlnirea pe care o delegație a O.A.R. a avut-o la Ministerul Integrării Europene, la nivel de secretar de stat, această poziție a fost reconfirmată.

Sînt de facut aici 3 comentarii:

1 - Există o legătură inevitabilă între situația descrisă mai sus și poziția României la negocieri: ea este cea care cere să fie admisă în Uniune, deci trebuie să accepte condițiile impuse de negociatorii europeni.

2 - Ideea că, datorită acestei modificări a legii, arhitecții străini vor veni în România și vor profesa, luînd pîinea de la gura arhitecților români, este doar parțial adevărată. Acest lucru se întamplă deja, chiar și fără aplicarea Directivei, pentru că în baza art.13(4) din lege, în forma ei actuală, absolut orice persoană, româna sau straină, arhitect sau nu, poate deține o societate comercială în care arhitecții români cu drept de semnătură, angajați, prestează muncă salariată, asumîndu-și în schimb întrega responsabilitate față de client și autorități.
Cred că, în loc de a ne revolta împotriva unor decizii, în mod cert discutabile, ale UE, sau împotriva arhitecților străini, ar trebui sa eliminăm din lege prevederile care fac posibilă o situație profesional și juridic aberantă, care nu există în legislația altor țări. Am și făcut în acest sens o propunere, privind societățile comerciale în care arhitecții își exercită dreptul la semnătură, preluată din Legea arhitecturii din Franța.

3 - În noul context al integrarii și al globalizarii economice rolul O.A.R. este extrem de important pentru apărarea și promovarea intereselor profesiei. Nu se poate vorbi de o prezență socială semnificativă a arhitectului și de calitate în arhitectură, dacă arhitectur nu funcționează și în România în același sistem în care funcționează în țările Uniunii Europene.
De aceea, sintagma “armonizare cu legislația european㔠trebuie înțeleasă într-un sens mult mai larg, nu doar în cel restrîns al adoptării punctuale, la cererea oficialităților de la Bruxelles, a unor documente emise de instituțiile comunitare. “Armonizare cu legislația europeana” trebuie sa însemne și preluarea din legislația tărilor membre a acelor reglementări care pot sa ducă la recuperarea normalității, la atingerea obiectivului esențial al O.A.R. din acest moment: controlul arhitecților asupra arhitecturii.
Dacă acest lucru nu se va întîmpla foarte repede, mai tîrziu va fi prea tîrziu: urbanism vor face societățile imobiliare, iar arhitectură societățile de construcții.

Propunere de modificare a legii 184/2001 prezentată la Conferința Teritorială Bucuresti si la Conferința Națională a OAR:

Art. 13 Forma actuală
(1) Pentru exercitarea profesiei arhitecții cu drept de semnatură pot constitui, la alegere, potrivit legii, birouri individuale, birouri asociate, societăți civile profesionale sau își pot desfășura activitatea în temeiul unor contracte de muncă sau al unor convenții civile, potrivit legii, putînd oricînd schimba forma de exercitare a profesiei.
(4) Societățile comerciale sau alte persoane juridice, care nu au in cadrul personalului un arhitect cu drept de semnatură și care desfasoara activitați de proiectare, au obligația ca pentru întocmirea documentațiilor de urbanism și a proiectelor de arhitectură supuse aprobării sau autorizării, să folosească serviciile unui arhitect cu drept de sem nătură, încheind cu acesta contract individual de muncă sau convenție civilă de prestări de servicii.

Forma propusa
(1) Pentru exercitarea profesiei, arhitecții cu drept de semnătură pot constitui la alegere, potrivit legii, birouri individuale, birouri asociate, societăți civile profesionale, societăți comerciale sau își pot desfășura activitatea în temeiul unor contracte de muncă sau al unor convenții civile, potrivit legii, putînd oricînd schimba forma de exercitare a profesiei.
(4) Societățile comerciale care desfășoară activitați de proiectare ce implică dreptul de semnatură al arhitectului trebuie să îndeplinească urmatoarele condiții:
a) Acțiunile trebuie să fie nominale;
b) Mai mult de jumătate din capitalul social trebuie să fie deținut de arhitecți cu drept de semnătură;
c) Înstrainarea acțiunilor se face în așa fel încît capitalul social deținut de arhitecții cu drept de semnatura să rămînă majoritar;
d) Cooptarea unui nou asociat se face cu acceptul a două treimi din numărul membrilor participanți la adunarea generală statutar constituită;
e) Președintele consiliului de administrație, directorul general, membrii conducerii și administratorii, ca și majoritatea membrilor consiliului de administrație și a cenzorilor trebuie să fie arhitecți.

1. Contradicțiile formei actuale a Legii 184/2001
1.1. Funcționarea proiectării de arhitectură în regim comercial, sub controlul unor persoane din afara profesiei, contrazice art.2 - "activitatea în domeniul arhitecturii este un act de cultură de interes public".
Dreptul acordat societăților comerciale de a desfășura activități de proiectare, fără nici un fel de condiții de ordin profesional, va avea pe termen mediu și lung consecințe negative atît asupra calității mediului construit cît și asupra statutului arhitectului.

1.2. Conform art. 7(1) "dreptul de semnătură implică asumarea de către persoana care îl exercită a intregii responsabilitați profesionale față de client și autoritați cu privire la calitatea și functionalitatea soluțiilor propuse, integrarea în ambianța înconjurătoare a posibilitaților tehnice de realizare și cu respectarea legislatiei in domeniu".
Pe de altă parte, legea permite societăților comerciale ai caror patroni sau acționari sînt persoane din afara profesiunii să desfășoare activitați de proiectare, angajînd cu contract de munca arhitecți cu drept de semnătură (art.13(4)). În calitate de salariați, ei se subordonează interesului esențialmente de natură comercială al societăților respective. În consecință, se crează o evidentă contradicție între calitatea de salariat a arhitectului, angajat într-o societate unde deciziile - inclusiv cele care au, direct sau indirect, implicații profesionale - aparțin patronilor și responsabilitatea pe care orice arhitect cu drept de semnatura o are potrivit legii.

1.3. Conform art. 16 (c), arhitectul cu drept de semnătură are dreptul "să beneficieze, pentru serviciile prestate în relațiile contractuale ce se stabilesc cu clientul, de un onorariu negociat în mod liber cu acesta".
Ca angajat cu contract individual de muncă al unei societăți comerciale, arhitectul cu drept de semnătură va primi salariu, nu onorariu, încheierea contractului de proiectare și negocierea onorariului întrînd în atribuțiile patronului, chiar daca acesta nu este arhitect. Se crează o evidentă contradicție între dreptul la onorariu al arhitectului, prevăzut de lege și statutul de salariat într-o societate comercială unde de onorariul prevăzut de lege beneficiază patroni ce nu sînt arhitecți.

1.4. Societățile de acest tip pot practica onorarii mai mici decît cele minime, obligatorii pentru arhitecti, pentru că patronii lor, nefiind arhitecți, nu intră sub incidența Legii 184/2001. Din același motiv, ele se pot sustrage prevederilor Codului deontologic, atît în relațiile cu clienții, cît și în cele cu profesia. Eventualele consecințe ale unor derapaje profesionale se vor rasfrînge, pe drept sau pe nedrept, doar asupra arhitecților salariați din respectivele societăți.

 

 

Concursul Catedrala Patriarhală 2002

sîntem crescuți într-o tradiție de tainică smerenie

o discuție între Cătălin Berescu și arh. Nicolae Vlădescu șef de proiect - SC Carpați Proiect SA

Ce lucrare din expoziție v-a plăcut cel mai mult?
Am mers la concursul ăsta fără o convingere deosebită; deoarece imediat după predare am plecat din țară nu am văzut nici o lucrare.

Ați ratat niște lucruri absolut surprinzătoare! Dar pe cel din 98 l-ați văzut? Atunci nu ați participat.
Nu l-am văzut. Am participat doar la două întîlniri la Patriarhie și MLPTL.

De ce nu ați participat atunci?
Nu am participat pentru că, de mai multă vreme, m-am manifestat și în presă pe tema asta, nu eram de acord cu amplasamentul. Nu pot să spun că sînt de acord cu noul amplasament. Pledoaria mea era pentru a ne înscrie pe linia unei tradiții în amplasarea unor astfel de monumente care și-au găsit toate locul pe coline în jurul orașului. Eu pledam pentru Văcărești. Cred că am supărat unele foruri dar asta e părerea mea.

Atunci cum v-ați împăcat cu cerințele temei care au fost destul de restrictive?
A fost o opțiune a institutului. Nu am participat eu ca persoană. Pentru mine rămîne un mare semn de întrebare amplasarea pe această magistrală; dincolo de manifestarea unor incompatibilități cu zona este și faptul că sub un astfel de edificiu, care găzduiește spații sacre, trece circulația orașului.

Aveți încredere în soluția tehnică găsită?
Soluții se găsesc însă realizarea lor presupune eforturi foarte mari. Colaboratorul nostru, un coleg și prieten pe care îl consider a fi unul dintre cei mai buni specialiști ai domeniului, dl. ing. Dorin Lazăr, a prezentat un fel de teză de doctorat în care descrie structura posibilă pentru catedrală. Problema este însă cea a existenței unui spațiu eclezial deasupra unor circulații majore. Și magazinele se pot profila într-un fel; desigur în mod restrictiv - asta însemnînd că ele vor avea și profit destul de incert. Proiectanții trebuie să își pună și niște probleme pentru viabilitatea funcțiunilor care sînt în subsolul respectiv.

consider expresia plastică a exteriorului numai un enunț

Felul în care ați abordat această lucrare este influențat de activitatea dumneavoastră de restaurator?
Nu aș spune asta. Opțiunea pentru această rezolvare mi-a fost întemeiată pe o discuție pe care, acum cîțiva ani am urmărit-o la televizor, discuție între dl. arh. Augustin Ioan și părintele profesor Necula. A fost un duel teribil în care era foarte clar eliminată orice tranziție către o arhitectură contemporană a bisericii ortodoxe. Cred că o serie de realizări contemporane pe care le au catolicii duc la o părăsire a tradiției. Am ca exemplu Biserica Anului 2000 de la Roma a lui Richard Meier. Semnificația opțiunii plastice pentru cele trei coji trebuie căutată în ideea de a reprezenta Sfînta Treime - explica textul catalogului expoziției sale de la Paris din 1999.
Sigur că dacă se elimină problema tradiției dar și a climatului de introspecție din spațiul ortodox în care 'vibrează armonia uitării de sine în slujba unui gînd unic' după spusa doamnei Cella Delavrancea mergem pe un drum al unui modernism foarte avansat; dar eu fiind crescut în cultul ortodox în care ai nevoie de climatul de introspecție în momentul în care pătrunzi în biserică, trebuind să te rupi de realitate înconjurătoare, nu m-a captat o astfel de soluție.

Ați început proiectarea de la interior sau de la exterior?
De la profesorul meu, și am avut marea bucurie de a-l avea ca mentor pe G.M. Cantacuzino, am reținut că arhitectura începe dinăutru în afară. Sigur că asta mă cantonează în mod expres în domeniul arhitecturii funcționale dar socotesc că fără a rezolva problema necesităților omului, arhitectura este un act gratuit.

Mie mi s-a părut că tema punea accentul pe imaginea exterioară. Au existat multe cerințe care țineau de imagine și apărea un oarecare conflict între funcțiunile destul de vag descrise și o imagine care se dorea putrernică, vizibilă, cu axe studiate, perspective îndepărtate...
Poziția ei presupune așa ceva. Cei 75 de metri înălțime presupun aceasta. Dar oricum personal am plecat de la interior rezultatul final fiind evident o expresie a lui. În legătură cu expresia plastică a exteriorului eu o consider numai un enunț.

Nu o s-o faceți așa dacă o s-o faceți?
O s-o fac 'cam așa'! Înainte de etapa asta s-au cerut niște variante. Încercam să fac niște variante care să fie preluate tot din tradiție și unele care să aibă elemente de modernism. De exemplu am avut în vedere o cerință a Părintelui Patriarh care ar fi dorit cupole ca la catedrala din Cluj. Dar, sigur, atunci nu aveam niște dimensiuni. Acum lucrurile sînt mult mai precise ca dimensiuni și funcțiuni interioare.

Ați plecat în mod explicit de la niște forme tradiționale?
Chiar în plan se reia tipul de plan de la Curtea de Argeș în care pronaosul este lărgit. Prezența coloanelor interioare dă nota acestei filiații destul de evidente.

vin la un concurs cu gîndul să îl cîștig

Registrele orizontale vin tot dintr-o imagine tradițională?
Da, într-un fel da. Cunoscînd poziția ierarhilor noștri mi-am zis că vin la un concurs cu gîndul să îl cîștig nu ca să mă fac că predau și știind că Biserica dorește asta am căutat o astfel de imagine. Le arătasem pe cele cu tendițe ușor moderne și chiar dacă păstrau toate canoanele cultului ortodox înscriindu-se în ecleziologia specifică nu au avut succes. Dacă tot mergem acolo facem și ce ar trebui. Sîntem crescuți într-o tradiție și mai ales la vîrsta mea e greu să spun că pot să trec peste asta. Așa că am ales acea expresie a fațadei. Problemele care se pun în continuare la acea formulă se leagă de elementul de bază al arhitecturii care este proporția.
Le Corbusier o definea laconic: Ce rien qui fait le tout. Ei, acuma trebuie lucrată foarte mult volumetria prezentată în direcția proporționării, a armoniei volumelor etc.

Cum vi se pare soluția aleasă de juriu? Nu s-a dat premiu dar intră în concurs proiecte de naturi destul de diferite.
Eu presupun că există și la înalții prelați o urmă de dilemă astfel că ar putea acorda un anume credit arhitecților. Pe de altă parte juriul fiind fomat din atîția membri, care pot să aibă orientări divergente la un moment dat, a trebuit să susțină și o astfel de poziție ca să se vadă dacă nu cumva poate ieși ceva. La cele trei variante reținute s-au primit și observații. Unele cerințe sînt puțin excesive cum ar fi piese care să ilustreze iluminatul interior și cel exterior, soluții care ar trebui date într-o altă fază de proiectare.

Pentru faza a doua veți prezenta o soluței mai contemporană?
Încerc să o mai "curăț" puțin dar n-aș spune că o să fie departe de ce e acolo. Problema e numai la proporții.

Ar trebui acest concurs să devină un eveniment național? Ce credeți despre impactul lui public?
Eu socotesc că momentul este mai curînd pentru o așteptare.

Este această Catedrală o problemă de arhitectură sau mai degrabă una de politică a Bisericii?
Arhitecții se angrenează într-o astfel de acțiune probabil pentru că e o piesă interesantă pe care poți s-o faci. Nu știu în ce măsură realizarea tuturor lucrărilor de infrastructură este posibilă în condițiile economice actuale și nu știu la ce nivel ne vom opri cu investiția dar gestul de a dori să realizezi așa ceva este de lăudat Și cum PreaFericitul a fost o viață întreagă un răzbătător în a construi, cît a fost Mitropolit la Iași a lucrat enorm în toată Moldova iar îninte și în Oltenia și în alte locuri, și e plin de dorința de a realiza cît mai mult, probabil că vom avea și o Catedrală.

Vă mulțumim!