igloo 229 anunță finalul anului 2025 și este un moment de recapitulare – al proiectelor din acest an, dar și al celor 25 de ani de arhitectură românească contemporană pe care arhiva noastră editorială i-a curatoriat timp de un sfert de secol. Acest număr marchează de asemenea și intrarea în cel de-al douăzeci și cincilea an de existență a revistei igloo.
Dosarul este astfel dedicat expoziției 25 de ani de arhitectură românească contemporană. O arhivă vizuală. 2000–2025, fiind sunt o încercare de a privi lucid un peisaj în mișcare. În tot acest timp, igloo a funcționat ca o arhivă deschisă, un teritoriu în care prezentul s-a lăsat discutat, negociat, contestat. Am redescoperit aceste proiecte fără să le tratăm cu nostalgie, ci redescoperindu-le, cu pură curiozitate, sensul unui parcurs în continuă transformare. Ne-am întrebat: cum s-au schimbat vocile arhitecților? Ce rămâne după entuziasmul accelerat al ultimelor două decenii? Ce rămâne după crize, după digitalizare? Unde se situează libertatea radicală a perioadei post-’90 cu necesitatea actuală a responsabilității?
Dosarul s-a coagulat într-o cartografie a memoriei profesionale. Am dezbătut, într-o serie de interviuri ample, conexiunile și momentele de cotitură ale profesiei, tensiunile fertile dintre loc și global și exemplarele bune practici care confirmă evoluția optimistă. Figuri emblematice – Dorin Ștefan, Iulia Stanciu, Radu Teacă, Vladimir Arsene, Șerban Țigănaș, Adrian Spirescu, Andrei Șerbescu, Florian Stanciu, Andrei Utcan, Corvin Cristian, Vlad Gaivoronschi – sunt, în paginile acestui număr, cu maturitate, martorii unor întrebări care reconstituie traseul acestei profesii. Apoi Bruno Andreșoiu, director igloo media și igloo associated architects, trasează, prin filtrul propriu al profesiei și redacției, câteva concluzii deschise.