Expoziţia "Caricaturi de arhitecţi"

Stimaţi colegi,

Ne face placere să vă invităm joi 21 februarie 2008, ora 16:30, la deschiderea expoziţiei de caricaturi aparţinând domnilor arhitecţi Gheorghe Dorin şi Constantin Frumuzache.

Evenimentul va avea loc în Sala de Expoziţie aflată la parterul Universităţii de Arhitectură şi Urbanism "Ion Mincu" Bucureşti - str. Academiei nr.18-20.

Fiind convinşi că veţi da curs acestei invitaţii, vă aşteptăm ca împreună să facem din acest moment o sărbătoare a profesiei noastre.

Februarie 2008

Preşedinte O.A.R. Bucuresti
prof. dr. arh. Mircea Ochinciuc

Ars&memoria* sau cum "să agăţăm casele de nori"

Adeseori, spune o butadă, arhitecţii se îndeletnicesc cu arta.

Şi vorba nu e tocmai fără temei, pentru că propria disciplină le acaparează şi consumă tot timpul.

Din fericire, arhitectura presupune şi obligă la vocaţie multidisciplinară. Ceva – lucrul s-a mai spus, aşijderea - în genul regizorului, care e dator să cunoască toate sub-componentele procesului filmic, "delegănd", însă, specialiştilor stăpânirea fiecărui domeniu de definiţie. Din această cauză, a orientării către finalitate, a-l compara pe Marcel Iancu cu Tonitza, de pildă, prin prisma calităţii artistice a desenului ar fi a-l dezavantaja pe Iancu: deşi desenator de bună calitate, tectonizând lucrurile şi definindu-le mai mult decăt corect, el nu poate, totuşi, rivaliza câmpul "esteticii totale" cu fineţea şi sugestia generos-metafizică a maestrului desenului. În vreme ce Iancu vorbeşte despre carnea materiei, Tonitza încearcă să ne dezvăluie sufletul ei. Linia, instrument pentru Iancu, este finalitate pentru Tonitza.

De ce am folosit această antiteză "cu rest", generică şi euristică? Pentru că, aplicată la redarea personalităţii umane, ea ne poate sugera cele două atitudini pe care portretistica le "scrie" dintotdeauna – portretul ca stare a fiinţei (surprins, adică, în datele sale fundamentale, specifice, de continuitate) vs. portretul-stare (adică acela care dezvăluie un ascunziş, o trăsătură de moment – care, nota bene!, poate revela mult mai bine personalitatea decăt "ţinuta controlată a fiecărei zile".)

Caricatura, nu mai e nevoie să o spunem, mizează pe acest contrast complementar, iar genul ei portretistic cu atât mai mult. E nevoie doar de simpatie faţă de personajul-subiect şi de o mână sigură, în stare să descrie omul prin ţinuta impecabilă (Horia Maicu, Alexandru Iotzu), prin "explozia" unei trăsături anatomice dominante (Cezar Lăzărescu, Dorian Hardt), prin felul în care "haina îl pre-face pe om" (Costandin Rulea, Constantin Săvescu, Dinu Gheorghiu, Enrico Fanciotti), mai rar, prin şarjă (aglomerare de indicii – Gheorghe Simotta) ori prin simplitate "funcţională" de tip stampă japoneză (Tiberiu Niga, Nicolae Porumbescu, Gheorghe Leahu).

Se simte, evident, din "tonul" creionului, acea amabilitate distinsă către doamne a autorilor, de obicei asociată cu nevoia de cuprindere-întreagă, cu dorinţa de "epuizare plastică" a caracterului. Căci în vreme ce în multe cazuri "băieţii" sunt numai "zbucium tulburător de linii" (Bogdan Gheorghiu, Grigore Ionescu, Alexandru Culescu), doamnele ne încarcă, într-un mod plăcut, amintirile cu "detalii esenţiale". Ar fi, parcă, superficial, să nu ataşezi siluetei pământeşti a cutărei doamne (Eugenia Greceanu, Anca Borgovan, Silvia Păun) o anume aură aristocratică ce-i înnobilează amintirea.

Să ne aducem aminte că, în cele din urmă, caricatura este o artă a consemnării, a fulguraţiei şi aducerii-aminte: conciliantă, memoria istorică îi adăposteşte cu aceeaşi cuprindere documentară pe desenatorii Iancu şi Tonitza. Astfel că efortul perechii Constantin Frumuzache – Gheorghe Dorin, care ne-au reîmprospătat memoria celor pe care altfel, i-am fi cunoscut mult mai puţin, rămâne notabil şi merită aprecierea vizitatorului.

Cosmin Hostiuc

^*Arh. Gheorghe Dorin, arh. Constantin Frumuzache, Caricaturi de arhitecţi, expoziţie de caricatură, 250 de desene alb-negru şi color, parţial reproduceri, deschisă în Sala Buzunar a UAUIM Bucureşti între 21 şi 29 Februarie 2008.