ORDINUL no2

Conferinţa Naţională a O.A.R.

Conferinţa naţională a OAR s-a desfăşurat pe parcursul a două zile- 21-22 iunie 2002 - în Auditoriumul "Horia Bernea" al Muzeului Ţăranului Român din Bucureşti. Cu această ocazie OAR a organizat o expoziţie de lucrări de arhitectură în incinta muzeului. Au avut loc dezbateri pe marginea documentelor prezentate de filiale şi alegeri pentru următorii patru ani. Preşedinte al OAR este în continuare dl. arh. Şerban Sturdza din partea filialei Timiş. Bucureştiul are un număr important de reprezentanţi în noile foruri.
Un moment de mare interes în cadrul Sesiunii de deschidere a Conferinţei l-a constituit prezenţa Premierului Adrian Năstase şi cuvîntul adresat participanţilor din partea Guvernului României. Primul-ministru a exprimat speranţa că arhitecţii se pot implica prin activitatea lor la îmbunătăţirea imaginii oraşelor şi la coerenţa spaţială a unor cartiere urbane - două aspecte pe care le-a comentat în termeni critici, la adresa Bucureştiului - şi a făcut o trecere în revistă a unor programe edilitare susţinute de Guvern - locuinţele cu credit ipotecar, săli de sport, noul sediu al Guvernului, reabilitarea structurilor părăsite după 1989 în Bucureşti.

Preşedintele OAR a adresat şefului Executivului două solicitări care privesc interesele imediate ale OAR, cu rugămintea sprijinului Guvernului: acordarea de sedii ale OAR şi filialelor teritoriale în centrele oraşelor de reşedinţă, cu precădere în clădiri de patrimoniu, reprezentative pentru comunitate şi susţinerea programului stabilit de către OAR privind participarea României la Congresul Uniunii Internaţionale a Arhitecţilor de la Berlin, din iulie acest an. Mesajului pozitiv al premierului faţă de aceste propuneri i-a urmat deschiderea oficială a expoziţiei de arhitectură.

Sesiunea de deschidere a Conferinţei a continuat cu mesajul adresat din partea MLPTL de către secretarul de stat arh. Ileana Tureanu, care a ţinut să prezinte plenului cum este privită la nivelul ministerului problematica profesiei de arhitect, priorităţile legislative ale domeniului, printre care şi modificarea şi completarea Legii nr. 184/2001, proiectele unor investiţii publice (locuinţe şi săli de sport). Secretarul de stat a adresat colegilor arhitecţi prezenţi apelul la implicare în problematica complexă a arhitecturii şi urbanismului dincolo de activitatea curentă, la planşeta de proiectare.

Consiliul Concurenţei - Comunicat de presă

Consiliul Concurenţei a sesizat atît Guvernul cît şi Ministerul Justiţiei cu privire la prevederile anticoncurenţiale din legislaţia ce reglementează profesiile liberale (avocaţi, notari, contabili, medici veterinari, cartografi, arhitecţi etc.) solicitînd iniţierea unor măsuri menite să elimine aceste prevederi.

Prevederile Legii 184/2001 potrivit cărora:
- unul dintre drepturile arhitectului este acela de a beneficia, pentru serviciile prestate în relaţiile contractuale ce se stabilesc cu clientul, de un onorariu negociat în mod liber cu acesta, onorariu al cărui nivel minim se stabileşte de Ordinul Arhitectilor din România, cu avizul MLPTL şi al MCC, practicarea unor onorarii sub nivelul minim stabilit fiind interzisă (art. 16 c);
- Conferinţa Naţională a Ordinului Arhitecţilor din România este aceea care aprobă onorariile minime (art. 25 i)
sînt contrare legislaţiei în domeniul concurenţei, prin stabilirea onorariilor minime încălcîndu-se principiul liberei concurenţe. Principiul formării preţurilor produselor şi serviciilor în mod liber, pe baza cererii şi ofertei, este prevăzut în mod expres de art. 4 alin. (1) din Legea Concurenţei nr.21/1996. Argumentul cel mai puternic este acela că practicienii profesiilor liberale desfăşoară o activitate economică, aceştia fiind prestatori de servicii, oferindu-şi cunoştinţele şi serviciile în schimbul unei plăţi, numită onorariu sau tarif.

Existenţa unor onorarii minime nu este de natură a asigura un cadru corespunzător exercitării profesiei de arhitect, în interesul beneficiarilor. Practicarea corespunzătoare a acestei profesii ţine de priceperea, profesionalismul şi nivelul cunoştinţelor celor ce exercită această profesie şi nu de existenţa unor limite minime ale onorariilor solicitate. De altfel reputaţia se cîştigă prin calitatea serviciilor prestate, nu prin tarife minime. Dimpotrivă, existenţa unor limite a acestor onorarii este de natură să restrîngă sau să împiedice numeroase categorii sociale cu venituri modeste să apeleze la aceste servicii. Pe de altă parte, aceste limite minime constituie şi o barieră la intrarea în profesie, împiedicînd potenţialii prestatori de sevicii de această natură să-şi înceapă activitatea pe cont propriu, prin aceea că le este interzis să coboare tarifele sub cele minimale, în vederea cîştigării clientelei, cerinţă fundamentală pentru desfăşurarea oricărei activităţi economice.

Avînd în vedere cele menţionate, Consiliul Concurenţei a solicitat Ministerului Justiţiei să intervină în sensul modificării Legii nr. 184/2001 prin eliminarea prevederilor ce contravin Legii concurenţei nr.21/1996.

Ca răspuns la acest comunicat vă prezentăm pasaje din interviul acordat de dl. Preşedinte Viorel Hurduc ziarului Bursa

"Breasla arhitecţilor face parte din sectorul creaţiei şi cercetării, nu al serviciilor"

Domnule preşedinte, Legea 184 stabileşte că arhitecţii au dreptul de a beneficia de un onorariu al cărui nivel minim se stabileşte de OAR. Prevederea a stîrnit discuţii şi chiar o intenţie de amendarea a legii din partea Consiliului Concurenţei. Cum comentaţi acest demers?
Demersul pare justificat deoarece acesta apără cu precădere interesele consumatorului, în cazul nostru, al beneficiarului. Noi credem totuşi că este un amendament artificial, făcut fără ca autorii acestuia să realizeze o analiză aprofundata a actului de proiectare. Din păcate, reprezentanţii CC au plecat de la ideea că proiectarea de arhitectură şi chiar şi ingineria fac parte din domeniul serviciilor, nu din cel al cercetării. Este vorba de un viciu legislativ, de o încadrare greşită. Dacă arhitectura şi ingineria s-ar ocupa doar cu reparaţii asupra clădirilor atunci am putea fi catalogaţi la un loc cu frizerii, tinichigii etc.Dacă este ceva de modificat la Legea 184 aceasta va fi o definire exactă a profesiei, mai precis, a instituţiei de proiectare sub responsabilitatea dreptului de semnătură declanşată pentru realizarea proiectării unei investiţii, care să reflecte faptul că, deşi operăm în domeniul serviciilor, facem parte din sectorul creaţiei şi cercetării.

Nu credeţi că stabilirea unor onorarii minime va avea un efect prohibitiv pentru cei cu venituri modeste?
Prin avizele MLPTL precum şi prin cel al MCC anumite programe de arhitectură au fost clasate ca fiind cu caracter social. Pentru acestea, tarifele sînt foarte coborîte, de la 25% pînă la 60% din valoarea unui onorariu minim. Nu se poate face act de creaţie, cercetare şi producţie decît remunerat. Mai ales că arhitectul are o responsabilitate enormă pentru ceea ce face, purtînd răspunderea pentru o clădire pe durata existenţei acesteia. Pe de altă parte, onorariile minime reprezintă o recunoaştere a valorii şi o remunerare a capacităţii arhitecţilor şi inginerilor, singurii pregătiţi pentru a construi case. Dacă ar fi să armonizăm legislaţia românească cu cea europeană am observa uşor cît de mici sînt onorariile româneşti faţă de cele practicate în UE. În ţările membre UE ele sînt de trei-patru ori mai mari faţă de cele stabilite de OAR. În fapt, onorariul proiectantului reprezintă acolo circa 10 pînă la 18% din devizul lucrării în vreme ce în România OAR a stabilit nişte onorarii care sînt 2-7% din deviz. O altă latură a onorariilor este cea a obligativităţii unui act de proiectare de cea mai bună calitate, creativ, tehnic şi cu discernămînt. Dacă vom continua să promovăm tarife sociale şi să reducem preţurile practicate de birourile de proiectare la un nivel derizoriu, vom umple ţara de construcţii fără valoare.

Consiliul Concurenţei susţine că OAR nu a creat un cadru corespunzător exercitării profesiei de arhitect în interesul beneficiarilor şi că practicarea acestei meserii ţine de priceperea acestora, nu de existenţa unor onorarii minime.
Onorariul minim reprezintă un corespondent financiar al unui act de creaţie elaborat pe baza unui contract. Onorariul perceput de arhitect este unul minim şi reprezintă remunerarea efortului creativ în spatele căruia se află antrenată o bază materială mijloace costisitoare de realizare a unui proiect şi multă ştiinţă, spirit creativ, inteligenţă, a unui grup de profesionişti. Peste acest nivel începe diferenţierea între arhitecţi exprimată pein tarife diferite. Dacă un investitor vrea să comande un proiect de calitate, în domeniul hotelier de exemplu, evident că se va adresa în primul rînd unui colectiv specializat în astfel de lucrări iar onorariul va fi corespunzător capacităţii şi experienţei acelui colectiv. Nu în ultimul rînd, prin stabilirea şi respectarea onorariilor minime, are loc o recunoaştere a statutului arhitectului în societate. În prezent, majoritatea absolvenţilor de arhitectură se gîndesc cum să plece din ţară. Cauzele sînt atît de natură pecuniară cît şi profesionale. Dacă vrem să ţinem oamenii în ţară trebuie să le acordăm condiţii dacă nu egale, măcar apropiate celor din occident.

MODIFICAREA LEGII 184/2001 ŞI DIRECTIVA EUROPEANA 85/384/CEE - arh. Dan Marin

Libera circulaţie a persoanelor, serviciilor şi capitalului - obiective cuprinse în Tratatul de la Roma - constituie unul din obiectivele majore ale Uniunii Europene. Conform acestui articol, cetăţenii statelor membre vor putea exercita o profesie într-un stat membru, altul decît cel în care şi-au dobîndit calificarile profesionale.
Practicarea unei profesii reglementate, cum este arhitectura în majoritatea statelor europene, necesită o calificare profesională obţinută prin sistemul de educaţie naţional, diferit de la o ţară la alta.

Recunoaşterea reciprocă a calificărilor profesionale este mecanismul care face posibilă libera circulaţie a persoanelor şi libera furnizare a serviciilor pe teritoriul satelor membre ale Uniunii Europene.

În acest context a fost elaborată o directivă sectorială în domeniul arhitecturii (85/384/CEE) cu privire la recunoaşterea reciprocă a diplomelor şi alte dovezi de calificare în domeniul arhitecturii inclusiv măsuri de facilitare a exercitarii efective a drepturilor de stabilire şi libertatea furnizarii serviciilor.
În conformitate cu Planul naţional de aderare a Romaniei la UE, M.L.P.T.L. are responsabilitatea armonizarii Legii 184/2001 cu cerinţele Directivei. În consecinţă, M.L.T.P.L. a organizat o comisie mixtă cuprinzînd reprezentanţi ai M.L.P.T.L. - M.C.C. - M.E.C. - A.P.U.R. - U.A.U.I.M. - O.A.R.
Rolul comisiei este de a pregati măsurile necesare în plan educaţional, administrativ şi legislativ şi de a face propuneri de modificare a Legii 184/2001 în acord cu cerinţele Directivei. Aceste propuneri trebuiesc finalizate şi înaintate Parlamentului pîna la sfarşitul anului 2002, urmînd ca ele să fie discutate şi adoptate în 2003 şi să intre în vigoare în 2004. Din acel moment, arhitecţii străini, cetăţeni ai statelor membre ale Uniunii Europene, purtători ai titlului de arhitect obţinut în condiţiile stipulate de Directivă, se vor putea înscrie în Tabloul Naţional al Arhitecţilor şi îşi vor putea exercita profesia şi pe teritoriul României. Dincolo de acest scenariu foarte clar şi care trebuie urmat de către toate ţările candidate, apar două probleme:

Echivalarea studiilor şi atestarea profesională.

Directiva, emisă în urmă cu 17 ani, prevede la art. 4 o durată a studiilor de specialitate de minimum 4 ani. Pe de alta parte, Carta privind formarea arhitecţilor, elaborată în 1996 de U.N.E.S.C.O. şi U.I.A., prevede, mai aproape de realitatea de astăzi a profesiunii, o durată a studiilor de minimum 5 ani. Rămîne ca, prin sistemul de recunoaştere a calificării academice, cele două reglementări să fie compatibilizate.

În ceea ce priveşte atestarea profesională, procedura prevazută de Legea 184/2001 pentru acordarea dreptului de semnătură include efectuarea unui stagiu de 2 ani şi susţinerea unui examen de legislaţie. Conform art.23 al Directivei, într-un stat membru unde stagiul este obligatoriu, se poate accepta, pentru arhitecţii din alte state membre, un certificat din statul de origine dovedind o experienţa practică echivalentă cu durata stagiului, în cazul în speţă de minimum 2 ani. În privinţa examenului de legislaţie, întrucît Directiva nu este relevantă, urmează a se stabili în sedintele urmatoare ale comisiei ce solutie - justificată profesional şi întemeiată juridic - se va adopta.

Asimetria aplicarii Directivei

Modificările din lege vor intra în vigoare în 2004. Începînd cu acel moment, arhitecţii din ţările membre ale UE vor avea automat drept de liberă practică şi pe teritoriul Romaniei în timp ce arhitectii români vor trebui să aştepte pînă la data intrării României în Uniunea Europeana - probabil 2007 - pentru a se bucura de acelaşi drept în spaţiul comunitar.
Consecintele aplicarii Directivei nu sunt simetrice pentru că ea se adreseaza, conform art.32, doar statelor membre. România, fiind doar un stat candidat, nu poate beneficia de prevederile ei deşi, în vederea aderării, o aplică în propria sa legislaţie. Adoptarea fără reciprocitate a Directivelor europene este o exigenţă a negociatorilor europeni, acceptata de interlocutorii români. Consemnata ca atare în documentele de poziţie aferente capitolului respectiv de negociere, ea nu îi priveşte doar pe arhitecţi, ci şi alte profesii libere, precum cea de avocat, medic şi asistent medical.
Propunerea pe care am facut-o, aceea de a modifica legea, dar de a aplica efectiv aceste modificari în momentul aderării României a fost respinsa de juristii din comisie în baza argumentului menţionat mai sus, acela al poziţiei adoptate de oficialii Uniunii Europeane. La întîlnirea pe care o delegaţie a O.A.R. a avut-o la Ministerul Integrării Europene, la nivel de secretar de stat, această poziţie a fost reconfirmată.

Sînt de facut aici 3 comentarii:

1 - Există o legătură inevitabilă între situaţia descrisă mai sus şi poziţia României la negocieri: ea este cea care cere să fie admisă în Uniune, deci trebuie să accepte condiţiile impuse de negociatorii europeni.

2 - Ideea că, datorită acestei modificări a legii, arhitecţii străini vor veni în România şi vor profesa, luînd pîinea de la gura arhitecţilor români, este doar parţial adevărată. Acest lucru se întamplă deja, chiar şi fără aplicarea Directivei, pentru că în baza art.13(4) din lege, în forma ei actuală, absolut orice persoană, româna sau straină, arhitect sau nu, poate deţine o societate comercială în care arhitecţii români cu drept de semnătură, angajaţi, prestează muncă salariată, asumîndu-şi în schimb întrega responsabilitate faţă de client şi autorităţi.
Cred că, în loc de a ne revolta împotriva unor decizii, în mod cert discutabile, ale UE, sau împotriva arhitecţilor străini, ar trebui sa eliminăm din lege prevederile care fac posibilă o situaţie profesional şi juridic aberantă, care nu există în legislaţia altor ţări. Am şi făcut în acest sens o propunere, privind societăţile comerciale în care arhitecţii îşi exercită dreptul la semnătură, preluată din Legea arhitecturii din Franţa.

3 - În noul context al integrarii şi al globalizarii economice rolul O.A.R. este extrem de important pentru apărarea şi promovarea intereselor profesiei. Nu se poate vorbi de o prezenţă socială semnificativă a arhitectului şi de calitate în arhitectură, dacă arhitectur nu funcţionează şi în România în acelaşi sistem în care funcţionează în ţările Uniunii Europene.
De aceea, sintagma “armonizare cu legislaţia european㔠trebuie înţeleasă într-un sens mult mai larg, nu doar în cel restrîns al adoptării punctuale, la cererea oficialităţilor de la Bruxelles, a unor documente emise de instituţiile comunitare. “Armonizare cu legislaţia europeana” trebuie sa însemne şi preluarea din legislaţia tărilor membre a acelor reglementări care pot sa ducă la recuperarea normalităţii, la atingerea obiectivului esenţial al O.A.R. din acest moment: controlul arhitecţilor asupra arhitecturii.
Dacă acest lucru nu se va întîmpla foarte repede, mai tîrziu va fi prea tîrziu: urbanism vor face societăţile imobiliare, iar arhitectură societăţile de construcţii.

Propunere de modificare a legii 184/2001 prezentată la Conferinţa Teritorială Bucuresti si la Conferinţa Naţională a OAR:

Art. 13 Forma actuală
(1) Pentru exercitarea profesiei arhitecţii cu drept de semnatură pot constitui, la alegere, potrivit legii, birouri individuale, birouri asociate, societăţi civile profesionale sau îşi pot desfăşura activitatea în temeiul unor contracte de muncă sau al unor convenţii civile, potrivit legii, putînd oricînd schimba forma de exercitare a profesiei.
(4) Societăţile comerciale sau alte persoane juridice, care nu au in cadrul personalului un arhitect cu drept de semnatură şi care desfasoara activitaţi de proiectare, au obligaţia ca pentru întocmirea documentaţiilor de urbanism şi a proiectelor de arhitectură supuse aprobării sau autorizării, să folosească serviciile unui arhitect cu drept de sem nătură, încheind cu acesta contract individual de muncă sau convenţie civilă de prestări de servicii.

Forma propusa
(1) Pentru exercitarea profesiei, arhitecţii cu drept de semnătură pot constitui la alegere, potrivit legii, birouri individuale, birouri asociate, societăţi civile profesionale, societăţi comerciale sau îşi pot desfăşura activitatea în temeiul unor contracte de muncă sau al unor convenţii civile, potrivit legii, putînd oricînd schimba forma de exercitare a profesiei.
(4) Societăţile comerciale care desfăşoară activitaţi de proiectare ce implică dreptul de semnatură al arhitectului trebuie să îndeplinească urmatoarele condiţii:
a) Acţiunile trebuie să fie nominale;
b) Mai mult de jumătate din capitalul social trebuie să fie deţinut de arhitecţi cu drept de semnătură;
c) Înstrainarea acţiunilor se face în aşa fel încît capitalul social deţinut de arhitecţii cu drept de semnatura să rămînă majoritar;
d) Cooptarea unui nou asociat se face cu acceptul a două treimi din numărul membrilor participanţi la adunarea generală statutar constituită;
e) Preşedintele consiliului de administraţie, directorul general, membrii conducerii şi administratorii, ca şi majoritatea membrilor consiliului de administraţie şi a cenzorilor trebuie să fie arhitecţi.

1. Contradicţiile formei actuale a Legii 184/2001
1.1. Funcţionarea proiectării de arhitectură în regim comercial, sub controlul unor persoane din afara profesiei, contrazice art.2 - "activitatea în domeniul arhitecturii este un act de cultură de interes public".
Dreptul acordat societăţilor comerciale de a desfăşura activităţi de proiectare, fără nici un fel de condiţii de ordin profesional, va avea pe termen mediu şi lung consecinţe negative atît asupra calităţii mediului construit cît şi asupra statutului arhitectului.

1.2. Conform art. 7(1) "dreptul de semnătură implică asumarea de către persoana care îl exercită a intregii responsabilitaţi profesionale faţă de client şi autoritaţi cu privire la calitatea şi functionalitatea soluţiilor propuse, integrarea în ambianţa înconjurătoare a posibilitaţilor tehnice de realizare şi cu respectarea legislatiei in domeniu".
Pe de altă parte, legea permite societăţilor comerciale ai caror patroni sau acţionari sînt persoane din afara profesiunii să desfăşoare activitaţi de proiectare, angajînd cu contract de munca arhitecţi cu drept de semnătură (art.13(4)). În calitate de salariaţi, ei se subordonează interesului esenţialmente de natură comercială al societăţilor respective. În consecinţă, se crează o evidentă contradicţie între calitatea de salariat a arhitectului, angajat într-o societate unde deciziile - inclusiv cele care au, direct sau indirect, implicaţii profesionale - aparţin patronilor şi responsabilitatea pe care orice arhitect cu drept de semnatura o are potrivit legii.

1.3. Conform art. 16 (c), arhitectul cu drept de semnătură are dreptul "să beneficieze, pentru serviciile prestate în relaţiile contractuale ce se stabilesc cu clientul, de un onorariu negociat în mod liber cu acesta".
Ca angajat cu contract individual de muncă al unei societăţi comerciale, arhitectul cu drept de semnătură va primi salariu, nu onorariu, încheierea contractului de proiectare şi negocierea onorariului întrînd în atribuţiile patronului, chiar daca acesta nu este arhitect. Se crează o evidentă contradicţie între dreptul la onorariu al arhitectului, prevăzut de lege şi statutul de salariat într-o societate comercială unde de onorariul prevăzut de lege beneficiază patroni ce nu sînt arhitecţi.

1.4. Societăţile de acest tip pot practica onorarii mai mici decît cele minime, obligatorii pentru arhitecti, pentru că patronii lor, nefiind arhitecţi, nu intră sub incidenţa Legii 184/2001. Din acelaşi motiv, ele se pot sustrage prevederilor Codului deontologic, atît în relaţiile cu clienţii, cît şi în cele cu profesia. Eventualele consecinţe ale unor derapaje profesionale se vor rasfrînge, pe drept sau pe nedrept, doar asupra arhitecţilor salariaţi din respectivele societăţi.

 

 

Concursul Catedrala Patriarhală 2002

sîntem crescuţi într-o tradiţie de tainică smerenie

o discuţie între Cătălin Berescu şi arh. Nicolae Vlădescu şef de proiect - SC Carpaţi Proiect SA

Ce lucrare din expoziţie v-a plăcut cel mai mult?
Am mers la concursul ăsta fără o convingere deosebită; deoarece imediat după predare am plecat din ţară nu am văzut nici o lucrare.

Aţi ratat nişte lucruri absolut surprinzătoare! Dar pe cel din 98 l-aţi văzut? Atunci nu aţi participat.
Nu l-am văzut. Am participat doar la două întîlniri la Patriarhie şi MLPTL.

De ce nu aţi participat atunci?
Nu am participat pentru că, de mai multă vreme, m-am manifestat şi în presă pe tema asta, nu eram de acord cu amplasamentul. Nu pot să spun că sînt de acord cu noul amplasament. Pledoaria mea era pentru a ne înscrie pe linia unei tradiţii în amplasarea unor astfel de monumente care şi-au găsit toate locul pe coline în jurul oraşului. Eu pledam pentru Văcăreşti. Cred că am supărat unele foruri dar asta e părerea mea.

Atunci cum v-aţi împăcat cu cerinţele temei care au fost destul de restrictive?
A fost o opţiune a institutului. Nu am participat eu ca persoană. Pentru mine rămîne un mare semn de întrebare amplasarea pe această magistrală; dincolo de manifestarea unor incompatibilităţi cu zona este şi faptul că sub un astfel de edificiu, care găzduieşte spaţii sacre, trece circulaţia oraşului.

Aveţi încredere în soluţia tehnică găsită?
Soluţii se găsesc însă realizarea lor presupune eforturi foarte mari. Colaboratorul nostru, un coleg şi prieten pe care îl consider a fi unul dintre cei mai buni specialişti ai domeniului, dl. ing. Dorin Lazăr, a prezentat un fel de teză de doctorat în care descrie structura posibilă pentru catedrală. Problema este însă cea a existenţei unui spaţiu eclezial deasupra unor circulaţii majore. Şi magazinele se pot profila într-un fel; desigur în mod restrictiv - asta însemnînd că ele vor avea şi profit destul de incert. Proiectanţii trebuie să îşi pună şi nişte probleme pentru viabilitatea funcţiunilor care sînt în subsolul respectiv.

consider expresia plastică a exteriorului numai un enunţ

Felul în care aţi abordat această lucrare este influenţat de activitatea dumneavoastră de restaurator?
Nu aş spune asta. Opţiunea pentru această rezolvare mi-a fost întemeiată pe o discuţie pe care, acum cîţiva ani am urmărit-o la televizor, discuţie între dl. arh. Augustin Ioan şi părintele profesor Necula. A fost un duel teribil în care era foarte clar eliminată orice tranziţie către o arhitectură contemporană a bisericii ortodoxe. Cred că o serie de realizări contemporane pe care le au catolicii duc la o părăsire a tradiţiei. Am ca exemplu Biserica Anului 2000 de la Roma a lui Richard Meier. Semnificaţia opţiunii plastice pentru cele trei coji trebuie căutată în ideea de a reprezenta Sfînta Treime - explica textul catalogului expoziţiei sale de la Paris din 1999.
Sigur că dacă se elimină problema tradiţiei dar şi a climatului de introspecţie din spaţiul ortodox în care 'vibrează armonia uitării de sine în slujba unui gînd unic' după spusa doamnei Cella Delavrancea mergem pe un drum al unui modernism foarte avansat; dar eu fiind crescut în cultul ortodox în care ai nevoie de climatul de introspecţie în momentul în care pătrunzi în biserică, trebuind să te rupi de realitate înconjurătoare, nu m-a captat o astfel de soluţie.

Aţi început proiectarea de la interior sau de la exterior?
De la profesorul meu, şi am avut marea bucurie de a-l avea ca mentor pe G.M. Cantacuzino, am reţinut că arhitectura începe dinăutru în afară. Sigur că asta mă cantonează în mod expres în domeniul arhitecturii funcţionale dar socotesc că fără a rezolva problema necesităţilor omului, arhitectura este un act gratuit.

Mie mi s-a părut că tema punea accentul pe imaginea exterioară. Au existat multe cerinţe care ţineau de imagine şi apărea un oarecare conflict între funcţiunile destul de vag descrise şi o imagine care se dorea putrernică, vizibilă, cu axe studiate, perspective îndepărtate...
Poziţia ei presupune aşa ceva. Cei 75 de metri înălţime presupun aceasta. Dar oricum personal am plecat de la interior rezultatul final fiind evident o expresie a lui. În legătură cu expresia plastică a exteriorului eu o consider numai un enunţ.

Nu o s-o faceţi aşa dacă o s-o faceţi?
O s-o fac 'cam aşa'! Înainte de etapa asta s-au cerut nişte variante. Încercam să fac nişte variante care să fie preluate tot din tradiţie şi unele care să aibă elemente de modernism. De exemplu am avut în vedere o cerinţă a Părintelui Patriarh care ar fi dorit cupole ca la catedrala din Cluj. Dar, sigur, atunci nu aveam nişte dimensiuni. Acum lucrurile sînt mult mai precise ca dimensiuni şi funcţiuni interioare.

Aţi plecat în mod explicit de la nişte forme tradiţionale?
Chiar în plan se reia tipul de plan de la Curtea de Argeş în care pronaosul este lărgit. Prezenţa coloanelor interioare dă nota acestei filiaţii destul de evidente.

vin la un concurs cu gîndul să îl cîştig

Registrele orizontale vin tot dintr-o imagine tradiţională?
Da, într-un fel da. Cunoscînd poziţia ierarhilor noştri mi-am zis că vin la un concurs cu gîndul să îl cîştig nu ca să mă fac că predau şi ştiind că Biserica doreşte asta am căutat o astfel de imagine. Le arătasem pe cele cu tendiţe uşor moderne şi chiar dacă păstrau toate canoanele cultului ortodox înscriindu-se în ecleziologia specifică nu au avut succes. Dacă tot mergem acolo facem şi ce ar trebui. Sîntem crescuţi într-o tradiţie şi mai ales la vîrsta mea e greu să spun că pot să trec peste asta. Aşa că am ales acea expresie a faţadei. Problemele care se pun în continuare la acea formulă se leagă de elementul de bază al arhitecturii care este proporţia.
Le Corbusier o definea laconic: Ce rien qui fait le tout. Ei, acuma trebuie lucrată foarte mult volumetria prezentată în direcţia proporţionării, a armoniei volumelor etc.

Cum vi se pare soluţia aleasă de juriu? Nu s-a dat premiu dar intră în concurs proiecte de naturi destul de diferite.
Eu presupun că există şi la înalţii prelaţi o urmă de dilemă astfel că ar putea acorda un anume credit arhitecţilor. Pe de altă parte juriul fiind fomat din atîţia membri, care pot să aibă orientări divergente la un moment dat, a trebuit să susţină şi o astfel de poziţie ca să se vadă dacă nu cumva poate ieşi ceva. La cele trei variante reţinute s-au primit şi observaţii. Unele cerinţe sînt puţin excesive cum ar fi piese care să ilustreze iluminatul interior şi cel exterior, soluţii care ar trebui date într-o altă fază de proiectare.

Pentru faza a doua veţi prezenta o soluţei mai contemporană?
Încerc să o mai "curăţ" puţin dar n-aş spune că o să fie departe de ce e acolo. Problema e numai la proporţii.

Ar trebui acest concurs să devină un eveniment naţional? Ce credeţi despre impactul lui public?
Eu socotesc că momentul este mai curînd pentru o aşteptare.

Este această Catedrală o problemă de arhitectură sau mai degrabă una de politică a Bisericii?
Arhitecţii se angrenează într-o astfel de acţiune probabil pentru că e o piesă interesantă pe care poţi s-o faci. Nu ştiu în ce măsură realizarea tuturor lucrărilor de infrastructură este posibilă în condiţiile economice actuale şi nu ştiu la ce nivel ne vom opri cu investiţia dar gestul de a dori să realizezi aşa ceva este de lăudat Şi cum PreaFericitul a fost o viaţă întreagă un răzbătător în a construi, cît a fost Mitropolit la Iaşi a lucrat enorm în toată Moldova iar îninte şi în Oltenia şi în alte locuri, şi e plin de dorinţa de a realiza cît mai mult, probabil că vom avea şi o Catedrală.

Vă mulţumim!