ProfesieDezvoltare profesională continuă › Curs: Specificul amenajării mediului rural

Curs: Specificul amenajării mediului rural

Specificul rural: dezvoltarea satelor, concepte vechi și noi, abordare metodologică și recomandări practice pentru tehnici de construire și plantare

Cursul este ținut de peis. Nicolas Triboi pe data de 3 iunie 2016, între orele 9:30 – 16:30, pe str. Nicolae Iorga nr.32, sector 1, București.

Înscrierea la curs este permisă tuturor membrilor OAR în limita celor 25 locuri disponibile, iar taxa de participare este de 100 RON.

Înscrierile se fac până pe data de 1 iunie la secretariatul Filialei București a OAR din str. Academiei nr. 18-20, în timpul programului de lucru cu publicul. Pe adresa oarbuc@rdsmail.ro se pot rezerva locuri, timp de o zi, în limita disponibilității, însă înscrierile sunt valabile numai după achitarea taxei de participare la sediul filialei.

Tema cursului

Cursul va propune o analiză globală a problematicilor specifice mediului rural și va dezvolta diverse metode de lucru specifice universului satului cu exemple pozitive, recomandări tehnice despre materiale, plantații, gestiunea apelor pluviale, grupuri de lucru, etc.

Într-o țară unde 45% dintre oameni trăiesc la țară și unde majoritatea orășenilor au pastrat o strânsă legătură cu lumea de la sat putem să fim șocați că majoritatea realizărilor / proiectelor sunt neadaptate mediului rural. Specificul satului nu este luat în considerare din mai multe motive: locuitorii nu sunt sensibilizați asupra valorilor specifice din universul satului (inoxul care a invadat Maramureșul de exemplu...), proiectanții nu sunt sensibilizați la realitatea sătească (construcții neintegrate în peisaj, amenajări de tip urban...), autoritățile locale vor să reproducă modelele urbane.

Pe de o parte muzeificăm valorile sătești (idealizăm viața arhaică țărănească) și pe de altă parte lăsăm satele să se transforme în autostrăzi indescriptibile, jalonate de tuia și de stâlpi de iluminat.

Structura cursului

1. Viața la țară

  • 1.1 Despre traiul la țară (texte, imagini / Virgilius, Toparceanu, L. Gachon)
  • 1.2 Viziunea paseistă a satului
  • 1.3 Evoluția modului de trai și a organizării spațiului rural

2. Peisaj și context local

  • 2.1 Noțiunea de peisaj: O structură socială cu scopuri economice pe un suport care a fost natural
  • 2.2 Peisaje „naturale”
  • 2.3 Grădinile sătești ca locuri experimentale și cosmopolite (aclimatizarea plantelor, nivel local și international)
  • 2.4 Noțiunea de context local/ ton local / armonie-dizarmonie / repere-banalități
  • 2.5 Investiții sătești cu fonduri europene

3. Specificul rural

  • 3.1 Multifuncționalitatea spațiului rural
  • 3.2 Activități agricole & silvice: AGER, SILVA, SALTUS
  • 3.3 Activități: servicii / comerciale
  • 3.4 Dezvoltarea satelor / tipologii / activități
  • 3.5 Noțiunea de centru
  • 3.6 Evoluții recente
  • 3.7 Urbanul cucerește ruralul?

4. Ghid de bune practici în mediului rural

  • 4.1 Contextul local, materiale locale, meșteri locali
  • 4.2 Un demers de proiect local? Implicarea populației
  • 4.3 Fluiditatea specifică mediului rural
  • 4.4 Gestiunea apelor pluviale și lupta împotriva inundațiilor
  • 4.5 Betonul rural, da sau nu? Care sunt alternativele?
  • 4.6 De la uliță la autostrada sătească...
  • 4.7 Folosirea vegetației: tipuri de plante, moduri de plantare și evoluție

Născut în 1979, Nicolas Triboi a absolvit "Ecole Nationale superieure de la Nature et du Paysage de Blois" (Franța). Peisagist, artist și urbanist este instalat în România de 10 ani unde a pus bazele “Atelierului Foaie Verde”, descris ca fiind “o odă dedicată naturii”. Este membru în Consiliul Științific a Parcului Național Piatra Craiului din 2008, iar din 2015 membru board-ului fundației Pro Patrimonio.

A realizat o mare varietate de proiecte atât în mediul urban cât și în cel rural: Parcul Opera/Venus, Gradina Icoanei, Parcul istoric de la Mogoșoaia, Curtea Institului Cultural Francez, Parcul dendrologic de la Chitila, Școala Franceză…Gradinile nomade din Bucuresti, Folie de salcie de la Amiens (Hortillonnages), Bioferma de la Casa Vlăsia (Snagov), Ferma de capre de la Câmpulung, Masterplanul potențialului natural și peisager a teritoriului municipiului Galați, Atlas de peisaj transfrontalier Romania-Bulgaria, "Drumul pietrei de Albești", "Drumul brânzei la Dâmbovicioara", expoziții despre grădinile sătești la Muzeul Țăranului Român etc.

Dorința lui este de a reintegra problematicile agricole și silvice în problema de gestiune a peisajelor, pentru că în contextul românesc, peisajul trebuie să fie “comestibil” din toate punctele de vedere: “mai puține indigestii… mai multă savoare și respect pentru cei care trăiesc în teritoriu, pentru cei care au, dar și pentru cei care nu au.

Peisajul este o artă, dar este înainte de toate o structură socială cu scopuri economice pe un suport care a fost natural.